Istoric

Istoria Ținutului Pădurenilor, din care face parte și comuna Bunila, începe cu mult timp în urmă, zona suprapunându-se peste o veche vatră dacică. La începutul secolului al II-lea e.n., partea de est a Munților Poiana Ruscă se afla în apropierea unor importante centre dacice și, ulterior, romane.

În apropiere, în Depresiunea Hațegului, se afla Ulpia Traiana Sarmizegetusa, capitala provinciei romane Dacia. Tradiția locală amintește și posibilitatea ca în această zonă să se fi refugiat o parte dintre dacii retrași în munți.

Izolarea geografică a așezărilor pădurenești a contribuit, de-a lungul secolelor, la conservarea graiului, portului și obiceiurilor locale. Prima atestare scrisă menționată pentru așezările din acest ținut datează din anul 1297, într-un document în care satele apar ca fiind supuse pârcălabului de Hunedoara. În secolele al XIV-lea și al XV-lea apar mențiuni despre așezările cunoscute astăzi, precum și despre altele care au dispărut în timp.

Casa tradițională

Gospodăriile țărănești erau împrejmuite cu garduri din nuiele, acoperite cu paie, și cuprindeau casa propriu-zisă, șura, grajdul și anexele gospodărești. Unele gospodării aveau și un bordei folosit drept beci.

Casa era așezată, de regulă, în fundul curții, cu fața spre drum, iar șura se afla mai aproape de acesta. Casele tradiționale din Ținutul Pădurenilor aveau în general două încăperi – camera de locuit și cămara – cu intrări separate dintr-un târnaț. Un element caracteristic îl reprezenta acoperișul foarte înalt, care putea ajunge la o înălțime de două sau chiar trei ori mai mare decât cea a pereților.

Oamenii locului – pădurenii

Pădurenii locuiesc în sate mici, așezate în special pe culmi și pe crestele dealurilor. Condițiile geografice specifice au favorizat dezvoltarea și păstrarea unei culturi populare originale.

Locuitorii Ținutului Pădurenilor își spun simplu „pădureni”. Zona este cunoscută pentru păstrarea unor elemente arhaice ale culturii populare: așezările amplasate pe culmi, agricultura practicată pe terenuri terasate, oieritul, portul tradițional și graiul specific.

Îndeletnicirile pădurenilor

În trecut, o parte importantă dintre locuitorii comunei Bunila lucrau la cariera de marmură de la Alun. Printre ocupațiile tradiționale ale zonei se numărau creșterea animalelor, cultivarea suprafețelor agricole restrânse și terasate din jurul așezărilor, prelucrarea lemnului, țesutul și broderia. Aceste activități erau strâns legate de gospodăria și necesitățile cotidiene ale comunității.

Costumul popular

Portul tradițional din Ținutul Pădurenilor, în special costumul femeiesc, se remarcă prin bogăția ornamentelor, cromatică și numeroase elemente păstrate din vechime. Costumul femeilor este decorat cu modele geometrice și cusături în culori puternice, în special roșu, negru și albastru.

Portul femeiesc cuprinde cămașa tradițională ornamentată, opregele din lână, brâul împodobit, salbele și alte podoabe. Acoperământul capului și modul de aranjare a părului constituie, de asemenea, elemente distinctive ale portului pădurenesc. Încălțămintea tradițională este reprezentată de opinci.

Îmbrăcămintea tradițională bărbătească este mai simplă și cuprinde cămașa din pânză, cioarecii din lână, șerparul, laibărul, pălăria cu marginea întoarsă și șuba purtată pe umăr. Și bărbații purtau, în mod tradițional, opinci.