Biserica satului Alun este închinată praznicului ”Adormirii Maici Domnului” și datează din secolul al XVII-lea. De la o predecesoare medievală se crede că ar fi fost preluate atât forma arhaică, unele bârne, cât și Liturghierul slavon (Dealu, 1508) al călugărului tipograf Macarie, cea dintâi tipăritură făcută pe pământ românesc. Diferit, tradiția locală vorbește de o strămutare a edificiului dintr-un sat învecinat, rectitorire fixată în aceeași perioadă. Lăsând la o parte aceste “inadvertențe”, existenta multiseculară a bisericii este confirmată,de menționarea lăcașului în tabelele conscripțiilor din 1733, 1750, 1761-1762, 1805 și 1828-1831, și pe harta iosefină a Transilvaniei (1769-1773).

 

 Pronaosul și turnul-clopotniță scund sunt apariții tardive, acest șantier constructiv fiind marcat, probabil, prin achiziționarea clopotului mic, turnat în anul 1713. Alungirii navei i se datorează încorporarea înlăuntrul edificiului a unei frumoase troițe, aflată odinioară la exterior. Din vechea deschidere de pe latura nordică nu a rămas decât cadrul ușii (decorat cu rozete) cu un profil sculptural tip “frânghie”; același decor îl prezintă și alte două deschideri, anume actuala ușă dinspre sud și cea dispărută, de pe latura nordică. Starea precară a picturii nu permite prea multe precizări de natură stilistică. Din punct de vedere cronologic,acesta a fost realizată în sec.al XVIII-lea, considerându-se că este opera a doi meșteri zugravi diferiți. Cunoscut este doar autorul tâmplei (numele său se păstrează pe o icoană a “Maicii Domnului Hodighitria”), “Ion Zugrav din Ardeu, să le fie pomană sufletelor lor, 1731”[1]; pe spatele ușilor împărătești s-a adăugat:”Să se știe că o făcut popa Gheorghe din Alun și popa Nicula, pomenește Doamne, văleat 17(?)”. După ce pictura murală și-a pierdut prospețimea, întregul lăcaș a fost decorat cu xilogravuri.

Deși consolidat în anii 1782 și 1967-1968, edificiul se găsește în prezent într-o avansată stare de degradare; în 2008, în speranța restaurării sau a înlocuirii vechii șițe, altarul și naosul au fost acoperite, provizoriu, cu o folie din plastic[2].

 

Tot în satul Alun mai există o biserică unicat în ţară şi a doua din Europa. Construită în totalitate din marmură extrasă din cariera satului, biserica a fost ridicată între anii 1937 și 1939 și a costat circa 500.000 de lei. Domină satul şi este singura din România ale cărei ziduri au fost realizate din preţiosul material de construcţii. A fost pictată între anii 1963 și 1966, iar acum este mult prea mare pentru cei câțiva bătrâni care mai trăiesc în Alun.

 

În centrul comunal Bunila, biserica "Pogorârea Duhului Sfânt" a înlocuit, în anul 1903, în timpul păstoririi preotului Iosif Suciu, un lăcaș vechi din piatră, grav avariat de un trăznet în 1897; acea ctitorie obștească figurează în tabelele conscripțiilor din anii 1733, 1750, 1761-1762, 1805 și 1819-1831 (harta iosefină a Transilvaniei din 1769-1773 o omite). Este un edificiu de plan dreptunghiular, cu absida nedecroșată, poligonală cu trei laturi, prevăzut cu un turn-clopotniță robust, învelit în tablă zincată; același material s-a folosit și la acoperișul propriu-zis. Edificiul, renovat în 2006, este îmbrăcat la exterior cu șiță. Accesul în sfântul lăcaș se realizează prin două uși, amplasate pe laturile de sud și de vest; ultima este precedată de un pridvor închis, din scânduri. Interiorul a rămas nepictat, fiind împodobit cu mai multe icoane pe lenm și sticlă[1].

 

Muzeul Pădurenilor sau Casa muzeu "Drăgan Muntenu" este organizat în reşedinţa regretatului rapsod Drăgan Muntean din localitatea Poieniţa Voinii, Ţinutul Pădurenilor... Clădirea este ea însăşi impresionantă prin stilul său arhitectural. Din punct de vedere structural, portul popular al pădurenilor păstrează liniile stilistice impuse de costumul tradiţional transilvănean, însă lasă să se întrevadă şi un stil unic. Se remarcă linia a două  "oprege" negre, sobre ce înconjoară strâns trupul femeilor şi cămăşile voluminoase, colorate şi bogat ornamentate.

 

Colectia muzeala cuprinde costume, podoabe şi porturi tradiţionale adunate de la oamenii din Ţinutul Pădurenilor. Organizarea acestui muzeu a avut ca scop promovarea a tot ceea ce tine de cultura si traditia acestei zone.

 

Drăgan Muntean a fost un cunoscut solist vocal de folclor muzical romanesc din Ardeal. Caracteristice pentru repertoriul sau au fost cantecele spatiului natal, din Tinutul Padurenilor Hunedoarei. Artistul s-a bucurat de o deosebita popularitate intr-o cariera care a durat 20 de ani. 

 

 

          Aria naturală protejată ,,Codrii Seculari” se găsesc in Muntii Poiana Ruscăi, pe versantul nord-estic al acestora.  Aspectul actual este de panou înalt, văii largi, adânci, cu versanţi domoli şi curs meandrat în amonte. Vegetaţia dominantă este cea de arborete natural de fag.

Calitatea si importanța acestui sit este constituit aproape în totalitate din arborete de fag cu vârste de peste 100 ani conservate în starea lor naturală. Arboretele conţine elemente în vârstă de până la 180-200 ani, cu dimensiuni excepţionale (diametre peste 1,5 m şi înălţimi peste 40 m). Habitatele de interes comunitar întâlnite aici sunt: Păduri de fag de tip Luzulo-Fagetum, Păduri de fag de tip Asperulo-Fagetum şi Păduri dacice de fag (Symphyto-Fagion). 

Situl cuprinde aria naturală protejată de interes naţional.